cineva îmi frânge din nou asteptarea
pasnica aducându-mi ceva în casuta postala
de mult asteptând de mult
prin buza de clopot ciudate tenebre stârnind
ucigând curcubeie
si stiind ca nu pot sa iubesc pe nimic

stii sa ucizi dimineata
foamea unei toamne
exprimarea unui sarut
tradând asprimea buzelor
ca o ciudata si lunga canonada

citeste-mi ce stii
ca pe o predica în altar
alege-mi un cuvânt terminal
din universul prin care rataceste penita

ne-am iubit azi
toata ziua
ploua
ploua

desenez un vis
de prisos
cu talpa piciorului si mintea
de portocala
pe prispa lui
impregnata de asprimea talpii

norii strabat crânguri pustii
ca niste fiori feciorelnici
în noapte
nebunul acela
nedezlipit
si prea pasnic
murmurând precum voia sa
lipsita de prospetime

vreau sa-mi contabilizez
propria-mi înfierare
la finalul piezis al calatoriei mele
ca apa botezului plânsa
se burzuluieste în amurg moartea
iar eu sunt tot mai tentat sa-i aflu adresa

cuvintele mele închise în plicuri
colturoase
grabite linii bronzate
costume imprimate cu noi rataciri
ascunse-n pamânturi desarte
pe sub trotuarul lânga mine

cu aratatorul de deget am vrut sa termin un cerc
închizând cuvintele mele neroditoare
personalitatea mea dificila
cu coada ochiului ma-ntreaba
despre biserici noduroase si late
gesturi grabite linii bronzate
sabii si felinare
dincolo de capatul orei nenascute